Dragobete

Pe 24 februarie, în ziua când Biserica Ortodoxă sărbatoreşte Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, spiritualitatea populară consemnează ziua lui Dragobete, zeu al tinereţii în Panteonul autohton, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii.

Iata că avem şi noi o sărbătoare a iubirii, şi este una cu un nume cât se poate de românesc: Dragobete. Şi da, astăzi este!

Entitate magică, Dragobete era un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic.

La vechii daci, Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, însă în timp, românii l-au transfigurat în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările “se logodesc” în această zi.

Dragobetele sărută fetele: este zicala care domină sărbătoarea în satele româneşti. Tradiţia spune că în această zi  fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară, marcând astfel începutul noulul anotimp.

În sudul Romaniei, in Mehedinti, fata se intorcea in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarita de cate un baiat caruia ii cazuse draga. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunti se mai pregatesc pentru toamna.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: