Parintele TEOFIL PARAIAN

         

           Părintele TEOFIL PĂRĂIAN Poporul român a dat de-a lungul timpului numeroase decursul timpului numeroşi oameni de seamă: sfinţi, ierarhi, monahi, cărturari, oameni simpli, eroi, spirite luminate care au dus cu cinste făclia credinţei creştine. Ne raportăm la aceştia, căci din pilda vieţii lor înţelegem modul de a înfăptui o viaţă creştină autent    

          Alături de alţi mari duhovnici români, Părintele Teofil va rămâne o figură strălucită, emblematică a creştinismului românesc. Toţi cei care l-au cunoscut şi îl apreciază, îl vor pomeni în rugăciunile lor, rugând pe Dumnezeu să-i dăruiască sănătate deplină şi viaţă îndelungată întru slujirea Bisericii lui Hristos. Avem mare nevoie de oameni duhovniceşti ca dânsul.

Vorbe de duh rostite de Parintele Părăian

          Cand nu poti sa te rogi, n-ai cum sa te rogi! Dar cand nu esti dispus sa te rogi, cand te simti cumva impiedicat, atunci sa te silesti sa faci lucrul acesta. Nu poti sa te rogi mai bine altadata, daca intrelasi rugaciunea astazi. Nu te vei ruga mai bine maine, daca astazi vei neglija rugaciunea. Si atunci, te rogi cum poti; chiar este un cuvant care zice asa: Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie.

          Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune. Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata, trebuie sa-ti faci randuiala in minte, iar daca nu-ti faci randuiala in minte, nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte. In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara: asa cum moara macina ce bagi pe moara, tot asa si mintea – macina ce bagi pe minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti: daca ai ganduri conforme cu voia lui Dumnezeu – deci daca ai ganduri bune -, esti om bun; daca ai ganduri rele, esti om rau.

          Cu credinta e cam cum e cu cultura: daca te tii de ea, o ai, iar daca nu te tii, o pierzi. Daca-ti vin ganduri de mandrie, sigur nu esti smerit. Daca nu faci niste eforturi sa te depasesti pe tine, sigur nu-ti iei crucea. Sunt primite si rugaciunile spuse numai cu buzele, pentru ca nu-i poti cere unui copil sa mearga la acelasi pas cu un om mare. Deci, eu ma rog cum pot si Dumnezeu imi primeste rugaciunea, asa cum a fost vorba despre fiul tatalui lunatic, cand a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!” (Marcu 9, 24). Si Domnul Hristos n-a zis: „A, pai daca nu crezi cat trebuie, n-am ce-ti face!…”, ci l-a ajutat in starea lui. Nu putem ajunge la mult, decat de la putin, de la cat suntem.

          La Dumnezeu toate sunt cu putinta. El stie daca-ti foloseste ceea ce-ti doresti. Iar daca iti foloseste, iti daruieste. Iar daca nu primesti ceea ce-ti doresti, trebuie sa-ti schimbi gandurilesi sa te multumesti cu ceea ce primesti. Nu suntem numai noi la lucru cand e vorba de lupta duhovniceasca, ci e Dumnezeu cu noi. Undeva in Scriptura chiar se spune ca Dumnezeu lupta pentru noi (Deuteronom 20, 1). Si atunci, grija noastra trebuie sa fie aceea sa fim in legatura cu Dumnezeu, ca Dumnezeu sa biruiasca sau sa biruim impreuna cu Cel ce a biruit lumea.

          Viata duhovniceasca, traita asa cum stim noi ca este traita in general, e de asa fel incat sunt foarte putini aceia care pot zice ca au un duhovnic. Cineva care se spovedeste o data pe an si in mare graba, nu se poate spune care are un duhovnic, ci se poate spune ca s-a spovedit la un duhovnic. Duhovnic ai atunci cand il consulti, cand te raportezi la el, cand vrei sa urmezi cuvantul lui, cand ii cauti cuvantul, cand te intereseaza opinia lui, cand opinia lui o iei ca un indreptar de viata. Atunci ai duhovnic si atunci esti ucenic. Or, daca nu-i asa, atunci n-ai duhovnic si nu esti ucenic.  

          Pacatul trebuie neaparat sa fie la trecut. Daca e la prezent si la viitor, adica daca faci ceva care se continua, nu esti in sfera pocaintei.

          Datoria de a te ridica din pacat e permanenta, dar si datoria de a evita pacatul trebuie sa fie permanenta.

          Cauta doctor inainte de boala si roaga-te inainte de ispita. Daca te lasi numai pe ce da clipa, nu stiu cum poti sa le inlaturi. Dar daca esti pregatit, atunci cand iti vine o astfel de situatie nu te impotrivesti ca unul care nu stie de Dumnezeu. Cel mai bine este sa ne intemeiem pe ceea ce stim sigur si sa nu cautam lucruri mai presus de ceea ce suntem noi vrednici. Asa cum in trup sunt doi ochi si o singura vedere, doua urechi si un singur auz, doua nari si un singur miros, doua picioare si un singur mers, tot asa si intre sot si sotie trebuie sa fie o legatura perfecta. Fiindca in viata de familie nimic nu este particular, totul este al tuturor.

          De obicei, cand te intalnesti cu cineva cu care ramai in legatura, ai impresia ca cel cu care esti in legatura nu-i numai acolo unde-l stii tu ca este. De exemplu, am un prieten in America; stiu ca este in America, dar mai stiu ceva: mai stiu ca el este si in sufletul meu. Si ma gandesc, de multe ori, ca prietenii mei, cand se intalnesc cu mine, se intalnesc si cu ei: se intalnesc cu ei, cei din sufletul meu. Pentru ca e legatura aceasta, pe care nu ti-o poate nimici nimeni si nimic. Cand ai castigat o legatura de felul acesta, o legatura prieteneasca, esti constient ca aceasta legatura nu ti-o poate nimici nimeni si nimic.

          N-am venit din cer pe pamant. M-am pomenit pe pamant, cu gandul la cer. De fapt, e ceea ce fiecare trebuie sa aiba in vedere: sa ajunga de pe pamant in cer.

          Va trebui sa ma opresc, ca sa nu fiu si eu ca acela din intamplarea cu copilul care era cu tatal lui in biserica si a adormit cand predica preotul. Si, cand s-a trezit, copilul zice catre tata-sau: „N-o mai gatat odata? – Ba da, o gatat, dar nu se poate opri!” Asa si eu: am gatat, dar nu ma pot opri.

Părinte orb, care vede în suflete

          Atras încă din copilărie de gândul călugăriei, Părintele Teofil Paraian, orb din fragedă pruncie, a studiat Teologia pentru a-şi implini idealul de a înmulţi binele şi bucuria. În 1953 a intrat în obştea Mănăstirii Brancoveanu, judeţul Brasov. Marea sa iubire pentru oameni l-a ajutat să-i înteleagă şi să-i îndrume pe cărarea către Dumnezeu.

          Din zapada proaspăt aşezata se ridica, impecabile, zidurile Mănăstirii Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus. Geometrie, ordine. Câte un călugăr trece printre coloane, soapta negru pe alb. La răstimpuri, din foişorul de lemn răzbate, scurt, vocea unui duhovnic. O mama iese cu copilul în braţe. Intră un călugăr din mănăstire, apoi altul. Spovedaniile au luat sfârsit. Deocamdată. Uşa foişorului rămâne larg deschisă. Lumina se opreşte pe straiele Părintelui Teofil. Salutul sau energic spulbera umbrele cuvintelor de spovedanie ce pluteau încă în încăpere. „Am intrat în viaţa constientă fără vedere” Orb, Părintele Teofil se îndreapta, însoţit de un alt călugăr, spre chilia sa. Aici îl asteapta, pe o masa, zeci de casete audio, iar biblioteca este ticsită de ceasloave scrise în Braille. În germană, în franceză, în română. Părintele îşi descoperă capul, aranjează suviţele razleţe, apoi ia reportofonul. De ani şi ani înregistrează fiece convorbire la care este parte şi vorbeşte numai despre ce crede că este important. Se încrunta: „Nu interesează dacă am văzut vreodată sau nu. Mie-mi place să spun ca am intrat în viaţa constientă fără vedere, pentru că atunci este naşterea spirituală”. Rugăciunea, legată de respiraţie Rugăciunea care l-a ajutat cel mai mult, de care este cel mai atasat, este „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul”. Are un mod special de a spune aceasta rugăciune, după cum l-a învătat Părintele Serafim acum 50 de ani, când Părintele Teofil abia venise la Sâmbăta de Sus: „Mi-a spus de rugăciunea de toata vremea si mi-a dat în grija să folosesc aceasta lucrare de imbunatatire sufleteasca. Mi-a zis sa o zic cu gândul si legata de respiratie. Intre respiratie să zic „Doamne”, în timp ce trag aer în piept să zic „Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu” si dând aerul afară din piept să zic „miluieste-ma pe mine, păcătosul””. Pe cei ce vin să se spovedeasca, Părintele ii sfatuieste intotdeauna să spuna aceasta rugăciune. Pentru ca, indesita, aceasta ii conduce la constiinta de sine, ii ajuta să se descopere, să realizeze propriile inclinari, incarcatura negativa cu care au venit în lume, adaosurile care au survenit în viata lor. Rugăciunile insa nu se spun oricum: „Importanta nu este rugăciunea, ci starea sufleteasca cu care te rogi, prin care reversi rugăciunea din sufletul tau”. A vrut să se călugăreasca de la 13 ani Părintele Teofil si-a descoperit inclinatia către cele bisericesti din copilarie. „M-am trezit, as putea spune, în biserica”, povesteste el. Are si o explicatie: s-a nascut intre oameni credinciosi. Uneori are impresia ca s-a nascut cu rugăciunile stiute. Dorinta de a învăta – mereu spune ca a fost un elev bun, un student bun – s-a ivit în Părintele Teofil si din cauza ca i s-a spus de multe ori: „Ma, tu nu poti, ca nu vezi”.

          De mic a vrut să se călugăreasca. In copilarie, când auzea de vreun călugăr ar fi vrut sa-l intalneasca, sa-l intrebe, să afle cum isi duce viata, ce simte, cu ce se ocupa. In 1942, când avea 13 ani si jumatate, a venit la Mănăstirea Sâmbăta să intre în călugărie. Staretul de atunci i-a spus ca nu poate rămâne la mănăstire, pentru ca mitropolitul Nicolae Balan vrea la Sâmbăta numai absolventi de Teologie. Un raspânditor de bucurie Credinciosii ii cer mereu sfaturi, il roaga sa le spuna cuvânt de intelepciune. Părintele este bucuros să le vorbeasca. Le spune, printre altele, ca „la Dumnezeu să te gândesti ca la Dumnezeu, nu ca la om, si sa-l respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul”. Prin cuvintele pe care le imprastie cu dragoste celor ce-l asculta, prin cele peste 60 de conferinte duhovnicesti pe care le-a tinut în toata tara, Părintele Teofil a intrat în inimile oamenilor. Spune cu mare bucurie ca este „un om dorit de oameni”. Pentru ca imprastie bucurie. In cartea „Cine sunt eu?”, Părintele rememoreaza drumul sau spre scoala. Mergea si zicea rugăciuni. „Aveam asa de multe bucurii în suflet, încât imi era frica să nu-mi crape inima. (…) Am fost un om al bucuriei. Sunt un raspânditor de bucurie. Asa m-a lasat pe mine Dumnezeu: cu o inclinare spre multumire, spre bine”, marturiseste el. Părintele Teofil ne marturiseste ca se simte putin dezamagit ca duhovnic. Prea putini dintre cei ce i se spovedesc ii asculta indemnurile. Se declara multumit de realizarile sale pe celelalte planuri. Neajunsul de a fi orb nu i-a fost obstacol în viata spirituala. „Um om fără lumina, dar luminat”, asa după cum l-a descris mitropolitul Nicolae Colan. ___________________________________________________________________________________________

CV Teofil Paraian

          S-a nascut pe 3 martie 1929, în satul Toparcea, la 25 km de Sibiu, din părinti „nestiutori de carte, dar iubitori de Dumnezeu”. Părintele Teofil este intaiul nascut din cei patru copii ai familiei. Urmeaza, la Cluj, scoala primara (1935-1940), iar în 1942 se inscrie la o scoala din Timisoara. In 1948 absolva un liceu teoretic pentru vazatori si se inscrie la Teologie. Incheie studiile în 1953, an în care, la 1 aprilie, intra în obstea Mănăstirii Sâmbăta de Sus. In acelasi an este tuns în monahism. Trei ani mai târziu, Părintele Teofil ajunge diacon, iar în 1983 este hirotonit preot si duhovnic. După cinci ani este numit arhimandrit. _______________________________________________________________________________________________

   ,,Sunt si mare, si mic, si de nimic. Sunt mare pentru cei ce ma asculta, sunt mic pentru cei ce nu ma asculta si sunt de nimic pentru cei ce ma ocolesc”  Părintele Teofil despre sine ca duhovnic

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: